Cerul — astronomie

Cometele: călătoare de gheață

O cometă este un corp mic de gheață, praf și rocă ce orbitează în jurul Soarelui. Când se apropie de Soare, gheața ei se transformă în gaz și formează în jurul nucleului o comă strălucitoare, iar lumina solară și vântul solar împing materialul într-o coadă care arată mereu în direcția opusă Soarelui.

Ce este o cometă?

O cometă este un corp mic format din gaze înghețate, praf și rocă. Oamenii o numesc adesea „bulgăre de zăpadă murdar”. Expresia este o simplificare, dar surprinde ideea: nucleul este un amestec de gheață și praf întunecat. Departe de Soare, cometa este rece, întunecată și aproape invizibilă. Pe măsură ce se apropie, se „trezește” și poate deveni una dintre cele mai frumoase priveliști de pe cer.

Nucleu, comă și coadă

O cometă are trei părți principale.

Nucleul. Este miezul solid. De obicei are între câteva sute de metri și câteva zeci de kilometri în diametru, foarte puțin în comparație cu planetele. Suprafața lui este foarte întunecată și reflectă doar o mică parte din lumina care ajunge la ea.

Coma. Când o cometă se apropie de Soare, căldura transformă o parte din gheața ei direct în gaz. Acest proces se numește sublimare (trecerea de la starea solidă la cea gazoasă, fără a trece prin starea lichidă). Gazul antrenează praful și formează în jurul nucleului un nor uriaș și difuz. Coma poate fi mult mai mare decât nucleul însuși, uneori chiar mai mare decât o planetă.

Coada. De fapt, o cometă are două cozi, iar ele arată adesea diferit.

• Coada de praf este lată, ușor curbată și gălbuie sau albă, pentru că praful reflectă lumina Soarelui. Presiunea luminii împinge particulele în depărtare, iar ele tind să rămână de-a lungul orbitei cometei.
• Coada ionică (de gaz) este subțire, dreaptă și albăstruie. Se formează când radiația solară ionizează gazul (îi smulge electroni), iar vântul solar, un șuvoi de particule încărcate venit de la Soare, îl împinge departe.

Un fapt important: coada nu arată direcția în care se mișcă cometa. Ea este orientată mereu în direcția opusă Soarelui. Așadar, după ce ocolește Soarele, cometa se îndepărtează având coada înaintea ei. Cozile se pot întinde pe milioane de kilometri, dar conțin material extrem de rarefiat.

De unde vin cometele

Conform modelelor actuale, cometele sunt rămășițe din Sistemul Solar timpuriu, formate acum aproximativ 4,6 miliarde de ani. Ele păstrează material din acea epocă, de aceea oamenii de știință le studiază cu atâta interes.

De obicei se disting două rezervoare:

• Centura Kuiper este o regiune de corpuri înghețate dincolo de orbita lui Neptun, unde se află și Pluto. Multe comete de perioadă scurtă, care orbitează în jurul Soarelui în mai puțin de 200 de ani, vin de acolo. Gravitația planetelor gigant, în special a lui Jupiter, le poate împinge spre Sistemul Solar interior, așa că povestea multor comete este legată de ele.
• Norul lui Oort este o înveliș sferic ipotetic, foarte îndepărtat, de corpuri înghețate, despre care se crede că înconjoară Sistemul Solar. Se presupune că de acolo vin cometele de perioadă lungă, ale căror orbite durează de la sute la mii sau chiar milioane de ani.

Cea mai cunoscută cometă este cometa Halley. Ea revine o dată la aproximativ 76 de ani. Ultima dată a trecut prin punctul cel mai apropiat de Soare (periheliu) în 1986, iar următoarea revenire este așteptată în 2061. Este un exemplu de cometă periodică, a cărei revenire poate fi calculată.

Cometele sunt de obicei numite după descoperitorii lor sau după proiectul de supraveghere care le-a găsit, astfel încât numele păstrează povestea felului în care a fost observată fiecare.

Un reper științific: misiunea Rosetta

Agenția Spațială Europeană (ESA) a trimis misiunea Rosetta spre cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko. Sonda a ajuns acolo în 2014 și a orbitat nucleul mai bine de doi ani, iar modulul ei Philae a realizat prima aterizare lină pe o cometă. Datele au arătat o formă complexă, descrisă adesea ca două lobi uniți, și o suprafață surprinzător de întunecată și variată. Măsurătorile apei din comă au arătat și un raport izotopic al hidrogenului diferit de cel din oceanele Pământului, o contribuție importantă la dezbaterea despre originea apei de pe Pământ.

Cometele și ploile de meteori

Pe măsură ce călătorește, o cometă lasă în urmă o dâră de granule și pietricele minuscule. Dacă orbita Pământului traversează o astfel de dâră, particulele lovesc atmosfera noastră cu viteză mare și ard sub formă de meteori. Așa apar ploile de meteori.

Exemple:

• Perseidele din august provin din praful lăsat de cometa Swift–Tuttle.
• Orionidele din octombrie și Eta Aquaridele din mai sunt legate de praful cometei Halley.

Există și excepții. Geminidele sunt legate de obiectul Phaethon, clasificat ca asteroid, nu ca o cometă clasică. Granița dintre asteroizi și comete nu este mereu clară.

Cum observi o cometă

Majoritatea cometelor sunt slabe și se văd doar prin binoclu sau telescop. Cometele suficient de strălucitoare pentru a fi văzute cu ochiul liber sunt rare și adesea greu de anticipat, pentru că luminozitatea unei comete depinde de compoziția ei și de comportamentul ei lângă Soare. De aceea, estimările de luminozitate sunt aproximative.

Câteva sfaturi utile:

1. Caută informații actuale despre cometă de la observatoare și site-uri de astronomie și verifică unde și când va fi pe cer.
2. Îndepărtează-te de luminile orașului. Poluarea luminoasă reduce mult vizibilitatea obiectelor difuze.
3. Lasă aproximativ 20 de minute ochilor tăi să se adapteze la întuneric.
4. Folosește binoclul dacă cometa este slabă. Vezi cum alegi între binoclu și telescop.
5. Cometele se deplasează de obicei încet printre stele, așa că compară-le poziția de la o noapte la alta. În funcție de orbită, o cometă se poate mișca aproape de ecliptică sau departe de ea.

Pentru sfaturi generale de observare, vezi cum privim cerul. Nu te uita niciodată la Soare prin binoclu sau telescop fără un filtru adecvat, nici măcar când o cometă se află aproape de el.

Pe scurt

O cometă este un corp înghețat al cărui nucleu formează o comă și cozi când se apropie de Soare. Cometele sunt relicve din istoria cea mai timpurie a Sistemului Solar, iar praful pe care îl lasă în urmă ni se arată ca stele căzătoare. Fiecare este o mică capsulă a timpului.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri