Cerul — astronomie
Poluarea luminoasă și cerul întunecat
Poluarea luminoasă este lumina artificială excesivă sau prost direcționată, care luminează cerul nopții și estompează stelele slabe. De aceea, într-un oraș se văd doar cele mai strălucitoare obiecte. Pentru a vedea un cer cu adevărat întunecat, mergi departe de orașele mari; scala Bortle, cu nouă clase, îți arată cât de întunecat este un loc.
Ce este poluarea luminoasă?
Poluarea luminoasă este lumina artificială excesivă, inutilă sau prost direcționată din timpul nopții. Cea mai cunoscută formă a ei este luminescența cerului (în engleză „skyglow”), adică domul de lumină de deasupra orașelor. Stâlpii de iluminat, reclamele și luminile clădirilor trimit o parte din lumină în sus, iar moleculele de aer, umezeala și praful o împrăștie, dând întregului cer o nuanță cenușie sau portocalie.
Stelele sunt tot acolo, dar cele slabe se pierd pe fundalul luminos. Ochiul poate distinge un obiect doar dacă acesta iese suficient în evidență față de cerul din spatele lui. Sub un cer întunecat, ochiul liber poate vedea stele până la magnitudinea 6 (o scară de strălucire în care numerele mai mari înseamnă obiecte mai slabe). În mijlocul unui oraș mare rămân vizibile doar câteva zeci de stele pe tot cerul.
Cercetătorii descriu de obicei mai multe componente:
- luminescența cerului: luminarea generală a cerului nocturn;
- strălucirea orbitoare: lumină atât de puternică încât îngreunează vederea;
- lumina intruzivă: lumina care cade acolo unde nu este dorită, de exemplu pe fereastra unui dormitor;
- aglomerarea luminilor: grupări confuze și excesive de surse de lumină.
Un atlas global al strălucirii cerului, publicat în 2016 în revista Science Advances, estima că peste 80% din populația lumii trăiește sub ceruri afectate de poluarea luminoasă. În Statele Unite și în Europa cifra depășește 99%. Același studiu arăta că mai bine de o treime din omenire nu mai poate vedea Calea Lactee.
Scala Bortle
Scala Bortle a fost propusă de astronomul amator John Bortle și publicată în revista Sky & Telescope în 2001. Are nouă clase și descrie ceea ce poți vedea efectiv.
- Clasa 1: cer cu adevărat întunecat. Calea Lactee oferă o strălucire vizibilă, iar lumina zodiacală (o lumină slabă de-a lungul ecliptice) este evidentă.
- Clasele 2–3: cer rural. Calea Lactee are multe detalii și se văd numeroase stele slabe.
- Clasa 4: tranziție de la rural la suburban, cu domuri de lumină vizibile la orizont.
- Clasele 5–6: cer suburban. Calea Lactee se vede greu, iar în clasa 6 doar în apropiere de zenit.
- Clasa 7: tranziție de la suburban la urban. Calea Lactee abia se observă.
- Clasele 8–9: cer de oraș și cer din centrul orașului. Rămân în mare parte Luna, planetele și cele mai strălucitoare stele.
Scala este descriptivă și aproximativă, nu un instrument de precizie, dar este utilă pentru că oricine își poate estima clasa pur și simplu privind în sus. Măsurătorile exacte se fac cu aparate pentru calitatea cerului, care înregistrează luminozitatea acestuia.
Efecte asupra naturii și asupra observațiilor
Pentru astronomie efectul este direct. Galaxiile slabe, nebuloasele și dârele ploilor de meteori se pierd pe un fundal luminos. Nici cel mai mare telescop nu poate reda contrastul deja pierdut. De aceea, observatoarele profesionale se construiesc departe de orașe, adesea la altitudine mare.
Poluarea luminoasă afectează și viața sălbatică. Studiile științifice descriu cum lumina artificială poate dezorienta insectele, păsările migratoare și puii de broască țestoasă marină abia ieșiți din ou, care se orientează după lumina naturală. Ea poate modifica și ritmurile de activitate ale multor animale. Cercetările privind efectele asupra oamenilor continuă; concluzia cea mai sigură este pur și simplu că iluminatul nocturn merită folosit cu grijă. Pentru întrebări legate de sănătate, consultă un medic.
Vestea bună este că poluarea luminoasă este printre cele mai reversibile forme de poluare: stingi lumina sau o orientezi mai bine și efectul dispare. Susținătorii cerului întunecat recomandă, în general:
- lumină doar acolo unde este nevoie;
- corpuri de iluminat ecranate, orientate în jos;
- intensitate mai mică, acolo unde se poate;
- culori mai calde, cu mai puțină lumină albastră, deoarece albastrul se împrăștie cel mai puternic în atmosferă;
- stingerea sau reducerea luminilor atunci când nu sunt necesare.
Cum găsești un loc întunecat
Nu trebuie să mergi într-un deșert pentru a găsi un cer bun. Câțiva pași practici te pot ajuta:
- Pleacă din oraș. Chiar și 30–60 de kilometri (aproximativ 20–40 de mile) fac o mare diferență, mai ales dacă între tine și lumina orașului se află un deal sau un munte.
- Folosește o hartă a poluării luminoase. Hărțile online gratuite, create din date satelitare, arată unde sunt cele mai întunecate ceruri.
- Alege un orizont deschis. O pajiște, un vârf de deal sau o trecătoare de munte, departe de stâlpii de iluminat și de farurile mașinilor.
- Urmărește Luna. Luna plină luminează tot cerul. Cele mai bune nopți sunt în jurul Lunii noi (vezi Luna).
- Dă-le ochilor timp. Adaptarea completă la întuneric durează aproximativ 20–30 de minute. Folosește o lanternă roșie, care păstrează vederea nocturnă, și evită ecranele.
- Verifică vremea. Aerul senin și uscat îmbunătățește transparența cerului.
DarkSky International (înființată în 1988 sub numele de International Dark-Sky Association) recunoaște locuri cu cer nocturn de înaltă calitate: parcuri, rezervații, sanctuare și comunități. O rezervație de cer întunecat este de obicei o zonă protejată mai mare, cu un nucleu întunecat și o zonă înconjurătoare în care iluminatul este controlat. Astfel de locuri există în toată lumea, adesea mai aproape de tine decât te-ai aștepta.
Odată ajuns sub un cer întunecat, încearcă să găsești Calea Lactee și vezi mai multe sfaturi în Cum observăm cerul. Prima noapte sub un cer cu adevărat întunecat este adesea de neuitat, pentru că sunt mult mai multe stele decât îți imaginai.
Întrebări și răspunsuri
De ce nu văd stele în oraș?
Lumina artificială se împrăștie în atmosferă și luminează cerul. Pe acest fundal luminos, stelele slabe nu se mai disting, așa că rămân vizibile doar cele mai strălucitoare obiecte, precum planetele, Luna și câteva stele.
Ce este scala Bortle?
Este o scală descriptivă, cu nouă clase, a întunecimii cerului, publicată de John Bortle în 2001. Clasa 1 este cel mai întunecat cer, iar clasa 9 este centrul unui oraș mare, unde Calea Lactee nu se vede deloc.
Cât de departe de oraș trebuie să merg?
Depinde de mărimea orașului și de relief. Adesea câteva zeci de kilometri fac o diferență clară, iar hărțile poluării luminoase îți arată cele mai întunecate locuri din regiunea ta.
Ce este o rezervație de cer întunecat?
Este o zonă protejată care îndeplinește standarde stricte privind calitatea cerului nocturn și controlul iluminatului. Astfel de locuri sunt recunoscute de organizații precum DarkSky International.
Articole conexe
Cum să privești cerul înstelat: ghid pentru începătoriCalea Lactee: galaxia noastră pe cerPloi de meteori: calendarul stelelor căzătoareSurse
Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri