Cerul — astronomie

Perseidele: roiul de meteori din august

Perseidele sunt un roi anual de meteori, activ de la jumătatea lunii iulie până la sfârșitul lui august, cu maximul de obicei în jurul datei de 12–13 august. Se văd cel mai bine după miezul nopții, dintr-un loc întunecat, departe de luminile orașului și, ideal, când Luna nu strălucește puternic. Nu ai nevoie de niciun echipament.

Ce sunt Perseidele

Perseidele sunt un roi de meteori care revine în fiecare vară. Fiecare „stea căzătoare” este urma luminoasă a unui fir minuscul de praf, adesea cât un grăunte de nisip, care intră cu viteză mare în atmosfera Pământului și încălzește aerul din jur până când acesta strălucește. Lumina apare la aproximativ 100 de kilometri deasupra solului. Pentru imaginea de ansamblu, vezi articolul nostru despre roiurile de meteori.

Roiul este unul dintre cele mai populare din emisfera nordică, în mare parte pentru că atinge maximul în nopțile calde de vară, când mulți oameni sunt afară, iar cerul este adesea senin.

Cometa Swift–Tuttle

Sursa Perseidelor este cometa 109P/Swift–Tuttle, descoperită în 1862, independent, de observatorii americani Lewis Swift și Horace Tuttle. Câțiva ani mai târziu, astronomul italian Giovanni Schiaparelli a arătat că orbita cometei coincide cu cea a particulelor roiului, una dintre primele legături clare dintre o cometă și un roi de meteori.

Cometa înconjoară Soarele aproximativ la fiecare 133 de ani. Ultima ei apropiere maximă de Soare a fost în 1992, iar următoarea este așteptată în 2126. De fiecare dată, o cometă lasă pe traiectoria ei un curent de resturi fine. În fiecare august, Pământul traversează acel curent, iar particulele intră în atmosfera noastră cu aproximativ 59 de kilometri pe secundă. Perseidele pe care le vezi sunt rămășițe ale cometei, nu cometa însăși.

Radiantul din Perseu

Meteorii Perseide par să se desprindă dintr-o zonă a cerului numită radiant (punctul din care par să vină meteorii). Aceasta se află în constelația Perseu, care dă numele roiului. Este un efect de perspectivă, ca șinele de tren care par să se întâlnească la orizont: particulele se mișcă pe traiectorii aproape paralele.

Perseu se află pe cerul nordic, lângă Cassiopeia. Seara târziu este jos spre nord-est și urcă tot mai sus pe măsură ce noaptea înaintează. De aceea se văd mai mulți meteori după miezul nopții: radiantul este mai sus, iar mișcarea Pământului în jurul Soarelui întoarce observatorul spre particulele care sosesc.

Nu trebuie să privești direct spre radiant. Meteorii apar pe tot cerul, iar urmele cele mai lungi se văd adesea la 30–40 de grade distanță de el. Dacă urmărești una înapoi, te va conduce spre Perseu.

Când este maximul?

Potrivit Organizației Internaționale a Meteorilor (IMO), roiul este activ de pe la jumătatea lunii iulie până la sfârșitul lui august, cu maximul de obicei în jurul datei de 12–13 august. Momentul exact al maximului se schimbă ușor de la an la an, așa că verifică un calendar actualizat de la IMO sau de la o altă organizație științifică.

În condiții ideale (cer foarte întunecat, radiant sus pe cer), un observator ar putea vedea până la aproximativ 100 de meteori pe oră. Această valoare se numește ZHR (rata orară zenitală, un număr teoretic pentru un cer perfect). În practică vei vedea mai puțini: poluarea luminoasă, norii, un radiant jos și lumina lunii reduc numărul. Câteva zeci pe oră într-un loc bun sunt o așteptare realistă, iar în oraș mult mai puțini.

Meteori apar și în nopțile dinaintea și de după maxim, așa că o noapte înnorată nu trebuie să-ți strice planul. Încearcă în noaptea dinainte sau de după.

Cum influențează Luna vizibilitatea

O Lună strălucitoare luminează cerul și ascunde meteorii mai slabi. Cei mai favorabili sunt anii în care maximul cade aproape de Luna nouă sau de o semilună subțire. Dacă Luna este aproape plină, vei vedea mai ales meteorii mai luminoși.

Verifică faza Lunii pentru noaptea aleasă. Dacă Luna este strălucitoare, ține-o în spatele unei clădiri, al unui copac sau al unui deal, sau privește în direcția opusă. Uneori Luna răsare târziu și prima parte a nopții rămâne întunecată. Poți citi mai multe despre Lună în articolul dedicat ei.

Sfaturi practice

• Alege un loc întunecat. Poluarea luminoasă face cea mai mare diferență. Ieși din oraș, la câmp, la munte sau într-un sat cu orizont deschis.
• Lasă-ți ochii să se adapteze. Adaptarea la întuneric durează aproximativ 20–30 de minute. Evită ecranul telefonului sau setează-l pe cea mai slabă lumină roșie.
• Renunță la echipament. Binoclurile și telescoapele îți restrâng câmpul vizual. Ochiul liber și o privire largă asupra cerului funcționează cel mai bine.
• Întinde-te confortabil. Un șezlong, o saltea sau un sac de dormit îți permit să privești în sus mult timp, fără să-ți obosești gâtul.
• Îmbracă-te călduros. Chiar și după o zi fierbinte, nopțile pot fi răcoroase, mai ales la munte.
• Fii răbdător. Meteorii vin în reprize: uneori mai mulți într-un minut, alteori o pauză de zece minute. Planifică cel puțin o oră sau două.
• Privește după miezul nopții. Cele mai bune ore sunt de obicei între miezul nopții și zori.

Sfaturi generale pentru cerul nopții găsești în Cum privim cerul. Dacă Perseidele te cuceresc, în decembrie te așteaptă un alt roi popular: Geminidele.

Pe scurt

Perseidele sunt resturi ale cometei Swift–Tuttle, cu radiantul în Perseu. Ating maximul în jurul datei de 12–13 august, iar condițiile sunt cele mai bune după miezul nopții, sub un cer întunecat și fără o Lună strălucitoare. Nu ai nevoie de echipament, ci doar de răbdare, haine groase și o privire largă asupra cerului.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri