Cerul — astronomie

Echinocțiul: primăvara și toamna

Echinocțiul este momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, lucru care se întâmplă de două ori pe an, în jur de 20 martie și în jur de 22–23 septembrie. În aceste zile Soarele răsare aproape exact la est și apune aproape exact la vest, iar ziua și noaptea au durate apropiate, dar nu perfect egale.

Echinocțiul este unul dintre cele patru momente-cheie din drumul anual al Soarelui. Cuvântul vine din latină și înseamnă „noapte egală”, dar povestea reală este puțin mai nuanțată și mai interesantă decât sugerează numele.

Soarele traversează ecuatorul ceresc

Ecuatorul ceresc este ecuatorul Pământului proiectat pe sfera cerească imaginară. Axa Pământului este înclinată cu aproximativ 23,4° față de planul orbitei, așa că de-a lungul anului Soarele pare să se deplaseze spre nord și spre sud față de această linie. Drumul aparent al Soarelui printre stele se numește ecliptică, iar cele două puncte în care ea intersectează ecuatorul ceresc sunt echinocțiile.

În momentul echinocțiului, declinația Soarelui, adică distanța lui unghiulară față de ecuatorul ceresc, este 0°. Lumina soarelui cade direct deasupra capului la ecuatorul Pământului, iar linia dintre zi și noapte trece prin ambii poli. De aceea, aproape de oriunde de pe planetă, Soarele răsare aproape exact la est și apune aproape exact la vest.

Echinocțiul este un moment precis, nu o zi întreagă. Astronomii îl indică printr-o oră exactă în Timp Universal Coordonat (UTC), așa că data din calendar poate diferi de la un fus orar la altul.

Punctele de primăvară și de toamnă

În fiecare an există două echinocții:

• Echinocțiul din martie, în jur de 20 martie. În emisfera nordică este echinocțiul de primăvară (vernal): Soarele trece din sudul ecuatorului ceresc în nordul lui, iar zilele încep să fie mai lungi decât nopțile. În emisfera sudică, același moment marchează începutul toamnei.
• Echinocțiul din septembrie, în jur de 22–23 septembrie. În nord este echinocțiul de toamnă, când Soarele trece spre sud. În sud marchează începutul primăverii.

Așadar, „primăvara” și „toamna” depind de locul în care locuiești. Astronomii preferă adesea denumirile neutre: echinocțiul din martie și echinocțiul din septembrie. Poți citi mai mult despre întregul ciclu în Anotimpurile, iar despre celelalte două momente-cheie în Solstițiul.

Datele se schimbă ușor de la un an la altul, deoarece anul tropic nu are un număr întreg de zile, iar anii bisecți readuc calendarul în ritm. De aceea, în secolul al XXI-lea, echinocțiul din martie cade aproape întotdeauna pe 20 martie în UTC, iar în câțiva ani pe 19 sau 21 martie.

Punctul echinocțiului din martie are și un rol special: este punctul zero pentru măsurarea ascensiei drepte, echivalentul ceresc al longitudinii. Din punct de vedere istoric, acest punct se afla în constelația Berbec, de aceea se numea Primul Punct al Berbecului. Din cauza precesiei, oscilația lentă a axei Pământului cu o perioadă de aproximativ 26.000 de ani, punctul a alunecat încet spre vest de-a lungul eclipticii și astăzi se află în Pești.

De ce ziua și noaptea nu sunt exact egale

O credință populară spune că la echinocțiu ziua durează exact 12 ore, iar noaptea exact 12 ore. În realitate, ziua este puțin mai lungă. Există două motive principale:

1. Cum sunt definite răsăritul și apusul. Răsăritul este momentul în care marginea superioară a discului solar apare deasupra orizontului, iar apusul este momentul în care această margine dispare. Soarele nu este un punct, ci un disc lat de aproximativ jumătate de grad, deci ziua începe puțin mai devreme și se termină puțin mai târziu decât dacă am măsura centrul lui.
2. Refracția atmosferică. Aerul curbează lumina soarelui, așa că lângă orizont vedem Soarele puțin mai sus decât se află geometric. Îl putem vedea chiar și când, strict vorbind, este chiar sub orizont, ceea ce adaugă câteva minute de lumină.

Rezultatul este că la majoritatea latitudinilor ziua de echinocțiu este cu câteva minute mai lungă decât noaptea. Ziua în care lumina și întunericul sunt cel mai aproape de egalitate se numește equilux. Ea nu cade exact pe echinocțiu: la latitudinile medii nordice vine cu câteva zile înainte de echinocțiul din martie și cu câteva zile după cel din septembrie (în sud este invers), data exactă depinzând de latitudine.

La poli situația este cu totul diferită, deoarece în jurul echinocțiilor Soarele apare prima dată sau apune pentru ultima dată în acel an, iar durata zilei se schimbă extrem de repede.

Echinocțiul în diferite culturi

Multe culturi au legat acest moment de reînnoire sau de echilibru.

• Nowruz este Anul Nou persan, sărbătorit în ziua echinocțiului din martie. Este celebrat în Iran și în multe alte regiuni din Asia Centrală și de Sud-Vest.
• Chichén Itzá, în Mexic, atrage mulțimi în jurul echinocțiilor, când lumina și umbra pe treptele piramidei El Castillo creează un efect asemănător unui șarpe care coboară scara.
• Japonia marchează ambele echinocții ca sărbători legale (Shunbun no Hi și Shūbun no Hi), legate de cinstirea strămoșilor și de prețuirea naturii.
• Calendarul: echinocțiul din martie stă la baza calculării datei Paștelui în tradiția creștină, care folosește pentru echinocțiu o dată fixă din calendar.

În tradiția astrologică, echinocțiul din martie este punctul de start al zodiacului tropical, 0° Berbec. Aceasta este o convenție a tradiției, nu o afirmație că stelele modelează evenimentele. Poți afla mai multe în Zodiacul tropical și cel sideral.

Pe scurt

Echinocțiul este un moment astronomic precis în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. Ziua și noaptea sunt atunci apropiate, dar nu egale, din cauza mărimii discului solar și a curbării luminii în atmosferă. Este o invitație frumoasă să ieși afară și să urmărești unde răsare Soarele: îl vei găsi aproape exact la est. Ca să afli mai multe despre steaua din centrul acestui spectacol, citește despre Soare, iar despre planeta din care privim, despre Pământ.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri