Cerul — astronomie

Pământul ca planetă

Pământul este a treia planetă de la Soare. Se rotește o dată în aproximativ 24 de ore și înconjoară Soarele în aproximativ 365,25 de zile. Axa lui este înclinată cu aproximativ 23,4°, ceea ce ne dă anotimpurile și face ca cerul să arate diferit la diferite latitudini.

Pământul în Sistemul Solar

Pământul este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre cele patru planete stâncoase din interiorul Sistemului Solar. Distanța lui medie față de Soare este de aproximativ 150 de milioane de kilometri, o lungime numită unitate astronomică (UA), pe care astronomii o folosesc ca etalon în tot Sistemul Solar. Diametrul mediu al Pământului este de aproximativ 12.740 de kilometri. Deocamdată este singurul loc despre care știm sigur că găzduiește viață.

De ce este Pământul rotund?

Gravitația atrage materia spre un centru comun. Într-un corp atât de masiv precum o planetă, această atracție este suficient de puternică pentru a netezi orice denivelări mari, astfel că întregul corp capătă o formă aproape sferică. Pământul nu este o sferă perfectă: fiindcă se rotește, este ușor turtit la poli și bombat la ecuator. Diferența dintre diametrul ecuatorial și cel polar este de aproximativ 43 de kilometri, puțin peste 0,3 la sută. Cea mai bună descriere este cea de elipsoid turtit.

Ziua și anul

Rotația

Pământul se rotește în jurul axei sale de la vest spre est. De aceea Soarele, Luna și stelele par să răsară la est și să apună la vest. În realitate noi ne mișcăm, nu cerul. La ecuator suprafața se deplasează cu aproximativ 1.670 de kilometri pe oră, în timp ce lângă poli viteza se apropie de zero.

O rotație completă față de stelele îndepărtate, numită zi siderală, durează aproximativ 23 de ore și 56 de minute. O zi solară, de la un amiez la următorul, are în medie 24 de ore. Diferența de aproximativ patru minute apare pentru că Pământul se mișcă și pe orbita sa, deci trebuie să se rotească puțin în plus pentru a readuce Soarele în aceeași poziție. Drept urmare, o anumită stea răsare cu aproximativ patru minute mai devreme în fiecare noapte, ceea ce se adună într-o zi întreagă pe parcursul unui an. De aceea stelele serii se schimbă odată cu anotimpurile. Pentru mai multe detalii, vezi timpul sideral.

Orbita

Pământul înconjoară Soarele în aproximativ 365,25 de zile, cu o viteză de aproximativ 30 de kilometri pe secundă. Sfertul de zi în plus este motivul pentru care adăugăm o zi bisectă la fiecare patru ani. Orbita este aproape circulară, dar ușor eliptică: Pământul se află cel mai aproape de Soare la începutul lui ianuarie (aproximativ 147 de milioane de kilometri) și cel mai departe la începutul lui iulie (aproximativ 152 de milioane de kilometri).

Din Pământ, Soarele pare să parcurgă de-a lungul anului, pe fundalul stelelor, un drum numit ecliptică, deplasându-se cu aproximativ un grad pe zi.

Înclinarea axei și anotimpurile

Axa Pământului este înclinată cu aproximativ 23,4° față de perpendiculara pe planul orbitei sale. Această înclinare, și nu distanța față de Soare, provoacă anotimpurile. Dovada este că în emisfera nordică este vară atunci când Pământul se află aproape de punctul cel mai îndepărtat de Soare.

Când emisfera nordică este înclinată spre Soare, lumina ajunge mai direct și zilele sunt mai lungi, deci acolo este vară. În același timp, emisfera sudică este înclinată în partea opusă și are iarnă. Peste jumătate de an rolurile se inversează. Momentele de înclinare maximă sunt solstițiile, iar când nicio emisferă nu este înclinată spre Soare avem echinocțiile. Pentru mai multe despre ritmul anului, vezi Anotimpurile.

Direcția înclinării nu este fixă pentru totdeauna. Ca un titirez care se rotește, axa Pământului descrie încet un con și indică spre diferite părți ale cerului, parcurgând un ciclu complet în aproximativ 26.000 de ani. Acest fenomen se numește precesie. Din cauza lui, Steaua Polară de astăzi nu a fost mereu și nu va rămâne mereu steaua cea mai apropiată de polul ceresc.

Cerul de la diferite latitudini

Latitudinea ta stabilește ce stele vezi și cum se mișcă ele. Înălțimea polului ceresc deasupra orizontului tău este egală cu latitudinea ta.

• La Polul Nord polul ceresc se află chiar deasupra capului, iar Steaua Polară este foarte aproape de el. Stelele se rotesc paralel cu orizontul și niciuna nu răsare și nu apune. Soarele rămâne deasupra orizontului aproximativ o jumătate de an, apoi sub el.
• La latitudini nordice medii (de exemplu România, în jur de 44 până la 48° N) Steaua Polară se află la aproximativ 44 până la 48° deasupra orizontului nordic. Stelele apropiate de pol sunt circumpolare: nu apun niciodată. Celelalte răsar și apun oblic.
• La ecuator ambii poli cerești se află pe orizont. Stelele răsar și apun aproape vertical, iar într-un an se poate vedea aproape tot cerul ambelor emisfere. Ziua și noaptea rămân aproximativ egale pe tot parcursul anului.
• În emisfera sudică Steaua Polară nu se vede, dar apar obiecte precum Crucea Sudului, care nu pot fi văzute de la latitudini nordice.

Aceeași geometrie se aplică și Soarelui. La amiază înălțimea lui este de aproximativ 90° minus latitudinea ta plus declinația Soarelui (până la aproximativ ±23,4°). De aceea Soarele poate ajunge direct deasupra capului doar între tropice, iar dincolo de cercurile polare, în jurul latitudinii de 66,6°, există zile de zi polară și noapte polară.

Pe scurt

Rotația ne dă ziua și noaptea și mișcarea aparentă a cerului. Orbita ne dă anul și constelațiile care se schimbă. Înclinarea ne dă anotimpurile și durata variabilă a zilei. Locul în care ne aflăm stabilește ce parte din acest cer putem vedea. Odată ce înțelegi aceste trei mișcări, cerul încetează să mai fie un mister și devine o hartă pe care o poți citi.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri