Cerul — astronomie

Cele 88 de constelații: harta întregului cer

Există 88 de constelații oficiale, iar împreună acoperă întregul cer, fără goluri. Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a adoptat lista în 1922, iar granițele au fost publicate în 1930. Hydra este cea mai mare ca suprafață, iar Crux, Crucea Sudului, este cea mai mică.

Câte constelații există?

Există 88 de constelații. Acesta este numărul oficial stabilit de Uniunea Astronomică Internațională (IAU). Fiecare punct de pe sfera cerească aparține unei singure constelații, așa că împreună ele alcătuiesc o hartă completă a cerului, la fel cum țările alcătuiesc o hartă politică.

Merită să înțelegi ce înseamnă cuvântul în știință. Astăzi, o constelație nu este doar un desen din stele, ci o regiune a cerului cu granițe definite precis. Când astronomii spun că o cometă se află „în Leu”, înseamnă că ea se găsește în acea porțiune de cer, nu neapărat aproape de stelele care desenează leul. Stelele unei constelații sunt de obicei la distanțe foarte diferite de noi și nu sunt legate fizic între ele. Desenul ține doar de punctul nostru de vedere.

Cine le-a definit?

IAU a fost fondată în 1919. În 1922 a adoptat lista celor 88 de constelații împreună cu abrevieri din trei litere, de exemplu Ori pentru Orion. Astronomul belgian Eugène Delporte a trasat ulterior granițele exacte, aprobate de IAU în 1928 și publicate în 1930. Granițele urmează linii de coordonate cerești (ascensie dreaptă și declinație) fixate pentru o anumită epocă, de aceea pe hărți arată ca niște contururi în trepte, unghiulare, și nu ca niște curbe line în jurul figurilor.

Constelații vechi și mai noi

Majoritatea numelor au o istorie lungă.

• Constelațiile antice. Astronomul grec Claudius Ptolemeu a descris 48 de constelații în Almagest, în secolul al II-lea e.n. Multe dintre ele, precum Orion, Ursa Mare, Casiopeea și Scorpionul, sunt folosite și azi. Rădăcinile lor merg și mai departe în timp, până la tradițiile babiloniene și grecești.
• Completări din sud. Cerul din extremul sud nu se vede din zona Mediteranei, așa că Ptolemeu nu a putut să-l descrie în întregime. La sfârșitul secolului al XVI-lea, navigatori olandezi au făcut observații în mările sudice și au introdus figuri noi, multe purtând numele unor animale și instrumente.
• Constelațiile lui Lacaille. În anii 1750, astronomul francez Nicolas-Louis de Lacaille a cartografiat cerul sudic din Africa de Sud și a introdus 14 constelații, multe numite după instrumente științifice, precum Fornax, Horologium și Microscopium. El a împărțit în trei și uriașa constelație antică a corabiei Argo Navis: Carina, Puppis și Vela.
• Standardizarea din secolul al XX-lea. La începutul anilor 1900, diferite atlase stelare arătau figuri și granițe diferite. Adoptarea unei liste unice de 88 a pus capăt confuziei și a oferit astronomilor din toată lumea un limbaj comun.

Unele figuri vechi nu au supraviețuit. Argo Navis este cel mai cunoscut exemplu: nu mai este o constelație, fiind împărțită în trei.

Asterisme: desene care nu sunt constelații

Un asterism (din grecescul pentru „grup de stele”) este un desen de stele ușor de recunoscut, care nu este o constelație oficială. Asterismele pot face parte dintr-o singură constelație sau pot cuprinde mai multe.

• Carul Mare este cel mai faimos asterism. Este format din șapte stele strălucitoare din Ursa Mare, o constelație mult mai întinsă.
• Triunghiul de Vară leagă stele strălucitoare din trei constelații diferite: Lira, Vulturul și Lebăda.
• Centura lui Orion este un șir de trei stele cu strălucire asemănătoare, în interiorul lui Orion.
• Pleiadele sunt un roi stelar deschis din Taur, văzut adesea ca un mic ciorchine de stele ușor ceţos.

Diferența este simplă: constelațiile sunt regiuni definite oficial, care acoperă tot cerul, în timp ce asterismele sunt desene informale, folosite pentru orientare.

Cea mai mare și cea mai mică

Ca suprafață, cea mai mare constelație este Hydra, șarpele de apă, cu aproximativ 1.300 de grade pătrate. Se întinde pe o distanță foarte mare pe cerul sudic. Cea mai mică este Crux, Crucea Sudului, cu circa 68 de grade pătrate. Deși mică, este unul dintre cele mai cunoscute repere ale emisferei sudice și a fost folosită îndelung pentru găsirea direcției. Citește mai multe în articolul despre Crucea Sudului.

Constelațiile și zodiacul

Mulți oameni întâlnesc constelațiile mai întâi prin zodiac. Constelațiile zodiacale sunt cele prin care Soarele pare să treacă de-a lungul anului și reprezintă doar o mică parte din cele 88. Vezi Constelațiile zodiacale pentru detalii. Merită să ții minte că semnele astrologice și constelațiile astronomice nu sunt același lucru. Diferența este explicată în De ce semnele zodiacale nu coincid cu constelațiile și în Diferența dintre astronomie și astrologie.

Primii pași în găsirea lor

Cel mai simplu este să începi cu un reper puternic, precum Orion iarna sau Carul Mare, vizibil tot anul la latitudinile nordice, și de acolo să sari la figurile vecine. Un loc întunecat, departe de luminile orașului, și câteva minute în care ochii se adaptează fac o mare diferență. Găsești sfaturi practice în Cum observăm cerul.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri