Cerul — astronomie

Orion: Vânătorul cerului de iarnă

Orion se recunoaște ușor după trei stele strălucitoare dispuse într-un șir scurt și drept: centura sa. În jurul ei vei găsi roșiatica Betelgeuse, albastru-albul Rigel și Nebuloasa Orion (M42), un nor în care se nasc stele, vizibil cu ochiul liber ca o mică pată difuză în sabia vânătorului.

Orion este una dintre cele mai ușor de recunoscut constelații și adesea prima pe care oamenii învață să o găsească. Face parte dintre cele 88 de constelații recunoscute oficial de Uniunea Astronomică Internațională (IAU) și are câteva dintre cele mai frumoase priveliști pe care le poți vedea cu ochiul liber sau cu un binoclu mic.

Cum recunoști Orion

Cel mai bun punct de plecare este centura: trei stele aliniate, aproape echidistante și de strălucire asemănătoare. În jurul lor poți trasa o formă de clepsidră sau un dreptunghi mare, ușor neregulat.

În emisfera nordică, Orion se vede cel mai bine în serile de iarnă. Răsare la est, urcă spre sud și apune la vest. Constelația se află aproape de ecuatorul ceresc, deci poate fi văzută din ambele emisfere. Diferența ține de orientare: din sud, figura apare cu capul în jos față de imaginea cunoscută de observatorii din nord.

Centura funcționează și ca indicator. Prelungită în jos și spre stânga (spre sud-est în serile de iarnă din nord), linia ei duce la Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții; vezi Sirius. În direcția opusă se află roșiatica Aldebaran din Taur. Sfaturi generale de observare găsești în Cum privim cerul.

Centura și sabia

Cele trei stele ale centurii sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka. Toate sunt stele fierbinți, albastru-albe, mult mai mari și mai luminoase decât Soarele. Par un șir ordonat doar din punctul nostru de vedere; în spațiu se află la distanțe diferite de noi și nu sunt vecine într-o linie strânsă.

Mintaka, steaua cea mai vestică a centurii, se află aproape exact pe ecuatorul ceresc. De aceea centura lui Orion răsare aproape exact la est și apune aproape exact la vest, ceea ce o face o busolă naturală la îndemână.

Sub centură atârnă un șir vertical mai slab de stele și zone luminoase: sabia. Privește cu atenție la mijlocul ei și vei observa că nu este chiar o stea, ci o mică lumină difuză. Este cel mai cunoscut obiect din constelație.

Nebuloasa Orion

Nebuloasa Orion, numită și M42 (numărul ei din catalogul lui Charles Messier), este un nor de gaz și praf în care se nasc stele noi. Se află la aproximativ 1.300 de ani-lumină, fiind una dintre cele mai apropiate regiuni mari de formare a stelelor. Un an-lumină este distanța parcursă de lumină într-un an.

Cu ochiul liber, M42 arată ca o stea slabă, estompată. Chiar și un binoclu mic îi dezvăluie strălucirea ceoasă, iar un telescop mic arată în inima ei ciorchinele de stele tinere, Trapezul (un grup strâns de patru stele principale). Radiația intensă a acestor stele tinere și fierbinți face gazul din jur să strălucească.

Nebuloasa a fost studiată de telescoape spațiale, printre care Hubble și James Webb. Imaginile publicate de NASA și ESA arată filamente de gaz și praf și stele nou-născute în detalii remarcabile. Vecinele mai slabe din constelație, precum Nebuloasa Cap de Cal și Nebuloasa Flăcării, sunt mult mai greu de văzut și cer cer întunecat și echipament potrivit; ghidul nostru Binoclu sau telescop te poate ajuta să alegi.

Betelgeuse și Rigel

Două dintre cele mai strălucitoare stele ale lui Orion marchează colțuri opuse ale figurii. Betelgeuse se află în colțul de sus, în stânga așa cum se vede din emisfera nordică, și are o culoare distinctă, roșu-portocalie. Rigel marchează colțul de jos, de partea opusă, și este albastru-alb.

Betelgeuse este o supergigantă roșie: o stea uriașă, rece (la scară stelară) și evoluată, a cărei strălucire se schimbă în timp. La sfârșitul lui 2019 și începutul lui 2020 și-a diminuat strălucirea neobișnuit de mult, un eveniment poreclit Marea Întunecare. Astronomii îl pun în legătură cu un nor de material prăfos care a fost expulzat și a blocat temporar o parte din lumina stelei. Astronomii se așteaptă ca, într-o zi, Betelgeuse să își încheie viața ca supernovă, dar momentul exact nu poate fi stabilit și este foarte probabil departe în viitor. Mai multe în Betelgeuse.

Rigel este o supergigantă albastră, foarte fierbinte și luminoasă. Este mai departe de noi, dar strălucește puternic pentru că radiază o cantitate enormă de energie. Contrastul de culoare dintre cele două stele reflectă temperaturile lor: stelele mai reci par roșiatice, cele mai fierbinți par albastru-albe.

Mitul lui Orion

Aceasta este latura culturală a poveștii, nu astronomie. În mitologia greacă antică, Orion este un vânător puternic. Poveștile diferă: într-o versiune binecunoscută, el este ucis de un scorpion, motiv pentru care cei doi nu apar niciodată împreună pe cer. Când răsare constelația Scorpion, Orion apune. În multe culturi din lume, în acest grup de stele au fost văzuți vânători, războinici și alte figuri, pur și simplu pentru că stelele strălucitoare ale lui Orion sunt greu de ignorat.

Miturile sunt îndrumători frumoși pentru imaginație, dar nu sunt fapte științifice. Stelele lui Orion nu sunt de fapt legate între ele: distanțele lor diferite arată că figura este doar un model proiectat pe cerul nostru. Tocmai asta face privitul atât de fascinant: vedem o formă familiară acolo unde Universul este mult mai profund decât pare.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri