Cerul — astronomie

Superluna: este Luna cu adevărat mai mare?

O superlună este o Lună plină (sau nouă) care apare aproape de perigeu, punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita eliptică a Lunii. Potrivit NASA, ea poate părea cu până la aproximativ 14% mai mare în diametru și cu până la aproximativ 30% mai strălucitoare decât o Lună plină la apogeu, dar diferența este greu de observat fără un termen de comparație.

Pe scurt

Superluna este una dintre cele mai discutate priveliști lunare, iar ideea din spatele ei este o geometrie simplă. Luna nu se învârte în jurul Pământului pe un cerc perfect, așa că distanța se schimbă. Când o Lună plină coincide cu un punct relativ apropiat de pe această orbită, o numim superlună. Efectul este real, dar subtil.

Orbita eliptică a Lunii

Orbita Lunii este o elipsă (un oval ușor turtit), nu un cerc. Distanța medie dintre centrele Pământului și ale Lunii este de aproximativ 384.400 de kilometri, dar în fiecare lună ea variază cu zeci de mii de kilometri. Excentricitatea orbitei (o măsură a cât de alungită este) este de aproximativ 0,055: mică, dar suficientă pentru a schimba dimensiunea aparentă a discului lunar.

Pământul se află într-unul dintre focarele elipsei, nu în centrul ei. Astfel, Luna se apropie și se depărtează în fiecare revoluție, care durează aproximativ 27,5 zile, măsurate de la o apropiere maximă până la următoarea. Mai multe despre satelitul nostru găsești la Luna.

Perigeu și apogeu

Cele două extreme ale orbitei au nume proprii:

• Perigeul (din greacă, „aproape de Pământ”) este punctul cel mai apropiat, la aproximativ 360.000 de kilometri, și puțin sub 357.000 în cele mai apropiate cazuri.
• Apogeul este punctul cel mai îndepărtat, în jur de 405.000 de kilometri, și puțin peste 406.000 în cazurile extreme.

O Lună plină aproape de apogeu este uneori numită micro-lună, adică o Lună plină mai îndepărtată, care pare mai mică. Nici „micro-luna”, nici „superluna” nu sunt termeni astronomici oficiali, deci nu există o regulă unică despre cât de aproape este suficient de aproape.

Potrivit NASA, o Lună plină la perigeu poate părea cu până la aproximativ 14% mai mare și cu până la aproximativ 30% mai strălucitoare decât una la apogeu. Strălucirea suplimentară vine din dimensiunea unghiulară mai mare a Lunii, ceea ce înseamnă că ajunge la noi mai multă lumină solară reflectată.

De unde vine cuvântul „superlună”

Cuvântul nu vine din astronomie. A fost creat în 1979 de astrologul Richard Nolle pentru o Lună nouă sau plină care apare când Luna se află la perigeu sau în apropierea lui. Denumirea a prins pe scară largă, dar astronomii nu o folosesc oficial. Numele științific al situației este Lună plină la perigeu (sizigie perigeană).

Odată ce presa a adoptat cuvântul, el a devenit eticheta populară pentru cele mai apropiate Luni pline. De aceea, surse diferite pot număra un număr diferit de superluni în același an: depinde de pragul ales pentru „aproape”. Superlunile apar adesea în serii de câteva Luni pline consecutive, deoarece intervalul dintre Lunile pline (aproximativ 29,5 zile) este puțin mai lung decât cel dintre perigee (aproximativ 27,5 zile). Despre faze, vezi Fazele Lunii.

Cât de mare este diferența pentru ochiul liber?

Diametrul unghiular mediu al Lunii este de aproximativ o jumătate de grad. O diferență de până la aproximativ 14% între cea mai îndepărtată și cea mai apropiată Lună plină este o schimbare foarte mică de unghi. Fără un obiect de referință și fără fotografii făcute cu aceleași setări, este greu de sesizat. De aceea mulți oameni care ies să vadă o superlună văd o Lună plină frumoasă și strălucitoare, nu una „uriașă”. Strălucirea suplimentară este adesea mai ușor de observat decât dimensiunea, deși și ea este modestă.

Ca să compari singur, fotografiază Luna plină cu același obiectiv la perigeu și la apogeu, apoi suprapune cadrele. Diferența devine clară și măsurabilă.

Unele superluni coincid cu alte evenimente, precum o eclipsă de Lună sau o așa-numită Lună albastră. Vezi și Luna albastră.

Iluzia Lunii la orizont

Efectul cel mai izbitor la răsăritul Lunii nu are nicio legătură cu distanța. Luna aflată aproape de orizont pare mult mai mare decât atunci când este sus pe cer, deși fotografiile arată că dimensiunea ei este practic aceeași. Aceasta este iluzia Lunii: un efect de percepție, nu o schimbare fizică. De fapt, Luna de la orizont este puțin mai departe de noi decât atunci când este sus, pentru că, atunci când se află deasupra capului, suntem mai aproape de ea cu aproape o rază a Pământului (aproximativ 6.400 de kilometri).

Oamenii de știință nu au căzut pe deplin de acord asupra cauzei. O idee des discutată este că, în creier, discul este comparat cu obiectele de pe pământ, precum copaci, clădiri și dealuri, și astfel este perceput ca fiind mai mare. Alta ține de felul în care percepem distanța până la bolta cerului. Iluzia tinde să fie mai puternică atunci când în cadru se văd repere.

Un test simplu: ține o monedă mică la distanța brațului întins și compar-o cu Luna de la orizont, apoi din nou când Luna este sus. Vei vedea că dimensiunea este aceeași.

Cum te bucuri de o superlună

Priveliștea este cea mai impresionantă la răsăritul Lunii, când iluzia și o Lună aproape de perigeu se adaugă una alteia. Alege un loc cu orizont liber și puțină poluare luminoasă. Mai multe sfaturi: cum să privim cerul.

O superlună este un motiv plăcut să privești în sus și să-ți amintești că astrele se mișcă pe elipse, nu pe cercuri perfecte.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri