Cerul — astronomie

Eclipsa de Lună și „Luna însângerată”

O eclipsă de Lună are loc când Luna plină intră în umbra Pământului. Culoarea roșie, supranumită „Luna însângerată”, vine de la atmosfera Pământului, care împrăștie lumina albastră și îndoaie lumina roșie spre Lună. Se poate privi în siguranță cu ochiul liber.

Umbra Pământului: penumbra și umbra

O eclipsă de Lună este o aliniere a trei corpuri: Soarele, Pământul și Luna, aflate aproape pe o linie dreaptă. Pământul este luminat de Soare și aruncă în spațiu o umbră lungă. Când Luna trece prin această umbră, pierde o parte sau toată lumina directă a Soarelui. De aceea eclipsele de Lună au loc doar la Lună plină (vezi fazele Lunii).

Umbra Pământului are două părți:

• Penumbra (regiunea exterioară, mai deschisă): Pământul acoperă doar o parte din discul Soarelui. Luna se întunecă ușor, adesea prea discret ca să se observe.
• Umbra (miezul interior, întunecat): Pământul acoperă întreg Soarele. Când Luna intră în ea, eclipsa devine evidentă.

De ce nu avem eclipsă la fiecare Lună plină? Orbita Lunii este înclinată cu circa 5° față de planul orbitei Pământului în jurul Soarelui (ecliptica). În majoritatea lunilor, Luna plină trece deasupra sau dedesubtul umbrei Pământului. Pentru o eclipsă, Luna plină trebuie să coincidă cu intersecția celor două plane.

O eclipsă de Lună se vede de pe toată partea nocturnă a Pământului. Este astfel mult mai accesibilă decât o eclipsă de Soare, vizibilă doar de-a lungul unei fâșii înguste.

De ce devine Luna roșie

Mulți se așteaptă ca Luna să dispară în umbră. De obicei rămâne vizibilă, cu o strălucire de la portocaliu la roșu intens. Motivul este atmosfera Pământului.

Lumina Soarelui care trece razant pe marginea planetei noastre străbate aerul și este refractată, adică îndoită ușor spre interiorul umbrei. În același timp, aerul împrăștie mult mai puternic lumina albastră, cu lungime de undă scurtă, decât lumina roșie, cu lungime de undă mare. Fenomenul se numește împrăștiere Rayleigh, același efect care face cerul albastru ziua și apusurile roșii. Lumina albastră este filtrată pe drum, iar lumina roșie și portocalie ajunge la Lună.

Imaginează-ți că ești pe Lună în timpul eclipsei: ai vedea un Pământ întunecat, înconjurat de un inel roșu strălucitor. Acel inel reprezintă toate răsăriturile și apusurile Pământului deodată, iar lumina lui este cea care luminează suprafața Lunii.

Nuanța exactă diferă de la o eclipsă la alta. Depinde de starea atmosferei, inclusiv de nori și de cantitatea de praf sau cenușă vulcanică din straturile superioare. După erupții vulcanice mari, Luna eclipsată poate arăta mult mai întunecată. Astronomii folosesc scara Danjon, cu niveluri de la 0 la 4, pentru a descrie cât de întunecată sau luminoasă apare eclipsa, de la foarte întunecată la un roșu-arămiu strălucitor.

Expresia „Luna însângerată” nu este un termen științific. Este o poreclă populară, poetică, pentru Luna roșie dintr-o eclipsă totală de Lună. Nu are legătură cu o superluna sau cu o lună albastră, decât dacă se întâmplă să coincidă în timp. Sunt fenomene diferite.

Tipuri de eclipse de Lună

În funcție de felul în care Luna traversează umbra, există trei tipuri:

1. Eclipsa de penumbră. Luna trece doar prin penumbră. Întunecarea este slabă și ușor de ratat.
2. Eclipsa parțială. O parte din Lună intră în umbră. Vezi o „mușcătură” întunecată pe disc, iar restul rămâne luminos. Marginea curbată a acestei umbre este o demonstrație clasică a faptului că Pământul este sferic.
3. Eclipsa totală. Întreaga Lună intră în umbră. Această fază se numește totalitate și poate dura până la puțin sub două ore. Întregul eveniment, de la prima atingere a penumbrei până la sfârșitul ei, durează câteva ore.

În timpul totalității, Luna arată cel mai spectaculos: roșie, adesea cu o margine mai luminoasă pe o parte, unde se află mai aproape de marginea umbrei.

Cum privești o eclipsă de Lună

O eclipsă de Lună este unul dintre cele mai ușor de savurat evenimente astronomice:

• Nu ai nevoie de ochelari speciali. Luna reflectă doar o lumină slabă, deci poate fi privită cu ochiul liber, cu binoclul sau cu telescopul. Aceasta este o diferență esențială față de eclipsa de Soare, care cere protecție adecvată pentru ochi (cu excepția scurtei totalități a unei eclipse totale de Soare).
• Găsește un loc întunecat, cu vedere liberă spre locul unde va fi Luna. Luminile orașului contează mai puțin decât pentru obiectele slabe, dar un cer mai întunecat dezvăluie mai multe stele în jurul Lunii roșii.
• Folosește un binoclu. Chiar și unul simplu arată nuanțe de culoare mai subtile pe disc. Pentru ajutor la alegere, vezi binoclu sau telescop.
• Verifică ora și vizibilitatea pentru locația ta. Nu orice eclipsă se vede peste tot, pentru că Luna trebuie să fie deasupra orizontului tău. NASA și alte instituții științifice publică calendare ale eclipselor.
• Fii răbdător. Eclipsa se desfășoară lent. Ia haine groase și privește cerul din când în când. Culoarea este de obicei cea mai bogată la mijlocul totalității.

Sfaturi generale pentru observarea nocturnă găsești în cum privim cerul, iar Luna are propriul articol. Pentru a vedea cum se deosebește știința de interpretările culturale ale evenimentelor cerești, citește despre diferența dintre astronomie și astrologie.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri