Cerul — astronomie

Venus: Luceafărul de seară și de dimineață

„Steaua” foarte strălucitoare pe care o vezi după apus sau înainte de răsărit este planeta Venus. Strălucește atât de puternic pentru că norii ei denși reflectă o mare parte din lumina Soarelui și pentru că se apropie relativ mult atât de Soare, cât și de Pământ. Luceafărul de seară și Luceafărul de dimineață sunt, de fapt, aceeași planetă, văzută la ore diferite ale zilei.

Dacă ai observat o lumină neobișnuit de strălucitoare, aproape de orizont, la scurt timp după apus sau înainte de răsărit, cel mai probabil te-ai uitat la Venus. Este a doua planetă de la Soare și, după Soare și Lună, de obicei este cea mai strălucitoare lumină de pe cerul nostru. Iată ce ne spune știința despre ea.

De ce este Venus atât de strălucitoare

Venus nu produce lumină proprie. Reflectă lumina Soarelui, iar trei lucruri o fac atât de strălucitoare.

În primul rând, norii ei. Planeta este învăluită într-un strat dens de nori cu acid sulfuric, care reflectă aproximativ 70% din lumina solară ce ajunge la ei. Pământul reflectă cam 30%. Oamenii de știință numesc această reflectivitate albedo.

În al doilea rând, orbitează mai aproape de Soare decât noi, așa că primește mult mai multă lumină solară decât Pământul.

În al treilea rând, se poate apropia relativ mult de noi. În cel mai bun moment, Venus atinge o magnitudine aparentă de aproximativ −4,6. Pe această scară, cu cât valoarea este mai negativă, cu atât obiectul este mai strălucitor, așa că Venus o întrece cu mult pe Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții (Sirius).

Planetele tind să strălucească și cu o lumină mai constantă decât stelele, care scânteiază. Acest lucru te poate ajuta să le deosebești.

Luceafărul de seară și Luceafărul de dimineață: o singură planetă

Venus orbitează în interiorul orbitei Pământului, așa că, din punctul nostru de vedere, nu se îndepărtează niciodată prea mult de Soare. Cea mai mare distanță unghiulară față de Soare, numită elongație maximă, este de aproximativ 47°. De aceea o vezi doar în amurg: jos spre vest după apus sau jos spre est înainte de răsărit.

Când apare pe cerul de seară, oamenii îi spun Luceafărul de seară. Când apare înainte de zori, este Luceafărul de dimineață. Este aceeași lume, care se mișcă în jurul Soarelui și își schimbă poziția față de noi. Configurația Pământ–Venus–Soare se repetă aproximativ la fiecare 584 de zile. Culturile străvechi au descris Venus în feluri diferite, iar în tradiția greacă cele două apariții aveau nume separate, până când s-a înțeles că este vorba despre un singur obiect.

Ca s-o găsești singur, vezi Cum privim cerul. Venus apare uneori lângă Lună sau lângă alte planete; pentru astfel de întâlniri vezi Parada planetelor.

O atmosferă densă și un efect de seră fugar

Venus este doar puțin mai mică decât Pământul, dar condițiile de acolo sunt foarte diferite. Atmosfera ei este formată în proporție de aproximativ 96% din dioxid de carbon. Presiunea la suprafață este de circa 90 de ori mai mare decât pe Pământ, comparabilă cu cea de la aproximativ un kilometru adâncime în oceanele noastre.

Acest dioxid de carbon dens produce un efect de seră puternic: lumina intră, dar căldura abia reușește să iasă. Temperatura la suprafață este de aproximativ 465 °C, suficient cât să topească plumbul. Venus este mai fierbinte decât Mercur (Mercur), deși Mercur este mai aproape de Soare. Este cea mai fierbinte planetă din Sistemul Solar.

Fiindcă lumina vizibilă nu poate trece prin nori, suprafața a fost studiată cu radarul. Sonda Magellan a NASA a cartografiat astfel cea mai mare parte din ea în anii 1990, iar Venus Express al ESA a studiat atmosfera și norii. Sunt pregătite misiuni noi, printre care EnVision al ESA.

Venus se rotește în sens invers

Venus se rotește foarte lent și în sens opus față de majoritatea planetelor. Privite de deasupra Sistemului Solar, majoritatea planetelor se rotesc în sens antiorar, iar Venus se rotește în sens orar. O rotație completă durează aproximativ 243 de zile terestre, adică mai mult decât anul ei, de circa 225 de zile terestre.

Drept urmare, dacă ai putea vedea Soarele prin nori, el ar răsări la vest și ar apune la est. Un ciclu complet zi–noapte, de la un răsărit la următorul, durează aproximativ 117 zile terestre. De ce se rotește Venus astfel este încă dezbătut, iar oamenii de știință iau în calcul mai multe explicații posibile.

Acest lucru nu este același cu „mișcarea retrogradă” de pe cerul nostru, un efect aparent în care o planetă pare să meargă înapoi pe fundalul stelelor pentru o vreme. Ea este explicată în Mișcarea retrogradă, iar interpretarea ei astrologică se găsește în Venus retrogradă.

Fazele lui Venus

La fel ca Luna, Venus trece prin faze, de la o seceră subțire până la un disc aproape plin. Ele apar pentru că vedem mai mult sau mai puțin din partea ei luminată, în funcție de poziția lui Venus față de Soare și de Pământ. Fazele Lunii sunt descrise în Fazele Lunii.

Când Venus este aproape de noi, pare mare, dar este o seceră subțire. Când se află în partea îndepărtată a Soarelui, pare mică, dar aproape plină. Poți vedea acest lucru cu un telescop mic sau chiar cu un binoclu bun (vezi Binoclu sau telescop).

În 1610, Galileo Galilei a observat aceste faze prin telescopul său. Ele nu se potrivesc cu un model în care totul se învârte în jurul Pământului și au devenit un argument important pentru imaginea Sistemului Solar cu Soarele în centru.

În tradiția astrologică, Venus este asociată cu frumusețea, iubirea și valorile. Aceasta este o interpretare culturală, nu o afirmație științifică. Poți citi mai mult în Venus în astrologie.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri