Cerul — astronomie

Chiron și Centaurii: lumi mici dintre planete

Chiron (2060 Chiron) este un corp mic înghețat, cu un diametru de aproximativ 200 km, care orbitează în jurul Soarelui între Saturn și Uranus, la aproximativ 50 de ani. Descoperit în 1977, a fost primul Centaur cunoscut, o clasă de obiecte aflate pe orbite între Jupiter și Neptun, care împart trăsături atât cu asteroizii, cât și cu cometele.

Rostește numele Chiron și mulți se gândesc la un simbol de pe o hartă natală. Cu mult înainte de asta, însă, Chiron este un obiect real din spațiu: o lume mică de gheață și rocă, care înconjoară discret Soarele în marginile îndepărtate ale Sistemului Solar. Acest articol rămâne în zona astronomiei. Pentru semnificația tradițională, vezi Chiron în astrologie.

Descoperirea lui Chiron

Chiron a fost descoperit în 1977 de astronomul american Charles Kowal, care căuta obiecte slabe în mișcare pe plăcile fotografice de la Observatorul Palomar din California. Acesta urma o traiectorie neobișnuită, mult dincolo de centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter. I s-a atribuit numărul de catalog 2060, astfel că denumirea sa completă este 2060 Chiron.

Numele vine din mitologia greacă, unde Chiron era un centaur înțelept care îi învăța pe eroi. Alegerea a stabilit un model: obiectele de acest fel sunt acum denumite după centauri mitici.

Cum arată orbita sa?

Chiron înconjoară Soarele aproximativ o dată la 50 de ani. Orbita sa este alungită și se întinde între regiunea lui Saturn și cea a lui Uranus. La cea mai mică distanță de Soare (periheliu) ajunge aproximativ la distanța lui Saturn, iar la cea mai mare se află lângă orbita lui Uranus. Estimările îi dau un diametru de aproximativ 200 de kilometri, deci este un corp mic al Sistemului Solar, nu o planetă.

Datele orbitale ale lui Chiron sunt păstrate în bazele de date NASA JPL pentru corpuri mici.

Ce sunt Centaurii?

Centaurii sunt corpuri mici ale căror orbite se află în mare parte între Jupiter și Neptun. Numele face referire la creaturile mitice pe jumătate om, pe jumătate cal: aceste obiecte aparțin cumva ambelor lumi, semănând cu asteroizii ca aspect și dimensiune, dar cu cometele ca alcătuire și comportament.

Trăsăturile principale ale Centaurilor:

• Orbite instabile. Gravitația planetelor gigant le remodelează mereu traiectoriile. Calculele sugerează că o orbită tipică de Centaur durează doar câteva milioane de ani, ceea ce este puțin la scară astronomică.
• Origini dincolo de Neptun. Se crede că majoritatea provin din îndepărtata Centură Kuiper și din discul împrăștiat, fiind împinși treptat spre interior.
• Viitoruri posibile. Unii pot deveni comete din familia lui Jupiter, în timp ce alții sunt aruncați cu totul în afara sistemului planetar.
• Denumiri. După Chiron, Centaurii nou descoperiți primesc nume de centauri mitici. Al doilea cunoscut, Pholus (5145 Pholus), a fost găsit în 1992.

Cercetătorii descriu adesea Centaurii ca pe o populație de tranziție, o punte între corpurile înghețate din Sistemul Solar exterior și cometele pe care le vedem aproape de Soare. Mai multe despre comete în Comete.

Între asteroid și cometă

Chiron arată foarte bine de ce granița dintre cele două categorii este neclară. La început a fost clasificat drept asteroid. În 1988 a devenit mai luminos decât se aștepta, iar în 1989 observatorii au detectat în jurul lui un înveliș difuz de gaz și praf, o comă (norul care înconjoară nucleul unei comete). De aceea are o identitate dublă: ca cometă este înscris ca 95P/Chiron.

La această distanță de Soare, gheața de apă nu se evaporă ușor, așa că se crede că activitatea sa este alimentată de substanțe mai volatile, precum monoxidul de carbon care iese de la suprafață. Detaliile sunt încă studiate.

Observațiile făcute când Chiron a trecut în fața unor stele îndepărtate (o ocultație, când un corp blochează pentru scurt timp lumina unei stele) au sugerat existența unor jeturi sau inele de material în jurul lui. Oamenii de știință încă dezbat cum să interpreteze aceste rezultate, iar imaginea nu este definitivă. Este o amintire bună că știința își rafinează răspunsurile, în loc să se grăbească spre certitudine.

Chiron în astronomie și în tradiție

Pentru astronomi, Chiron se remarcă prin trei lucruri: a fost primul Centaur descoperit, ilustrează tranziția de la asteroid la cometă și ne ajută să înțelegem ce se întâmplă cu corpurile înghețate când gravitația le duce spre Sistemul Solar interior.

Astrologia este un alt domeniu, o tradiție culturală. În ea, Chiron este o figură relativ recentă, introdusă după descoperirea din 1977 și adesea legată de imaginea „vindecătorului rănit”, o metaforă pentru reflecția asupra vulnerabilității și pentru învățatul din momentele dificile. Aceasta este interpretare simbolică, nu o afirmație științifică: mișcarea unui corp mic înghețat nu provoacă evenimente în viețile noastre. Diferența dintre cele două abordări este explicată în Astronomie vs. astrologie.

Unde se află Chiron printre lumile cunoscute

Pentru orientare, Saturn și Uranus sunt planetele ale căror orbite încadrează traiectoria lui Chiron. Chiron este mult mai mic și prea slab pentru a fi văzut cu ochiul liber sau cu binoclul obișnuit; sunt necesare telescoape mari și măsurători atente. De aceea, aplicații precum Astronativa calculează poziția lui din efemeride (tabele de poziții calculate), în loc să îl observe direct.

Chiron ne amintește că Sistemul Solar nu înseamnă doar opt planete. Este plin de lumi mici, iar Centaurii se numără printre cele mai fascinante: mereu în mișcare, călătorind între tărâmuri.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri