Cerul — astronomie

Marte: Planeta Roșie

Marte este a patra planetă de la Soare și arată roșu pentru că praful de la suprafață este bogat în oxizi de fier, practic rugină. De pe Pământ apare cel mai strălucitor în jurul opoziției, care are loc aproximativ la fiecare 26 de luni. Ultima a fost în ianuarie 2025, iar următoarea este așteptată în februarie 2027.

Marte este a patra planetă de la Soare și una dintre cele mai ușor de recunoscut planete pe cerul nopții: cu ochiul liber este un punct strălucitor cu o nuanță distinctă portocaliu-roșiatică. Este o planetă stâncoasă, asemănătoare Pământului (telurică), cu un diametru de aproximativ jumătate din cel al Pământului și o gravitație la suprafață de circa 38% din a noastră.

De ce este Marte roșu

Culoarea vine de la suprafață. Praful și rocile marțiene conțin mult oxid de fier, adică practic rugină. Potrivit NASA, vânturile ridică praful fin în aer, de aceea cerul marțian din timpul zilei are o nuanță caramelie, brun-roșiatică. Nu totul este roșu: există regiuni bazaltice închise la culoare, iar roca de sub praf este adesea mai întunecată și mai cenușie. De aici provine și porecla de Planeta Roșie.

Suprafață, apă și atmosferă

Marte are un relief spectaculos. Aici se află Olympus Mons, cel mai mare vulcan cunoscut din Sistemul Solar, înalt de circa 22 km, și Valles Marineris, un sistem de canioane lung de aproximativ 4.000 km. Polii săi sunt acoperiți cu gheață de apă și de dioxid de carbon.

Atmosfera este foarte subțire și formată în mare parte din dioxid de carbon. Presiunea la suprafață este sub 1% din cea a Pământului, iar temperatura medie este de aproximativ −60 °C, cu variații mari între zi și noapte și de la un anotimp la altul. Înclinarea axei este de circa 25°, similară cu a Pământului, așa că Marte are anotimpuri, deși mai lungi: un an marțian durează aproximativ 687 de zile terestre, iar o zi marțiană (un sol) are circa 24 de ore și 39 de minute. Vezi și Pământul pentru comparație.

Apa lichidă nu este stabilă astăzi la suprafață, dar sondele orbitale și rover-ele au găsit dovezi ale unor râuri, lacuri și delte străvechi. Astăzi apa se găsește sub formă de gheață la poli și în subteran. Dacă a existat vreodată viață pe Marte rămâne o întrebare științifică deschisă: nu s-au găsit dovezi confirmate de viață, iar misiunile actuale caută semne ale unei locuibilități din trecut.

Marte are două luni mici, de formă neregulată, Phobos și Deimos.

Opoziția: când Marte este cel mai strălucitor

Opoziția are loc atunci când Pământul trece între Soare și Marte. Marte se află atunci în partea opusă Soarelui pe cer, răsare la apus și este vizibil toată noaptea. Deoarece Pământul se mișcă pe o orbită interioară, mai rapidă, îl ajunge din urmă pe Marte aproximativ la fiecare 26 de luni (circa 780 de zile).

Nu toate opozițiile sunt la fel. Marte are o orbită vizibil eliptică, așa că distanța la opoziție variază de la aproximativ 56 la aproximativ 100 de milioane de kilometri. La cele mai apropiate opoziții, Marte atinge o magnitudine de circa −2,9 și eclipsează orice stea; dintre planete, doar Venus este constant mai strălucitoare, în timp ce Jupiter este comparabil. Cea mai recentă opoziție a fost în ianuarie 2025, iar următoarea este așteptată în februarie 2027.

Pentru observare, alege un loc întunecat, departe de lumini (vezi cum privim cerul și poluarea luminoasă). Marte nu sclipește ca stelele; strălucește cu o lumină portocalie mai constantă. Printr-un telescop, în apropierea unei opoziții bune, poți distinge calota polară și formațiunile mai întunecate de la suprafață.

Bucla retrogradă a lui Marte

În jurul opoziției, Marte pare să se deplaseze o vreme înapoi pe fundalul stelelor, înainte de a-și relua mișcarea obișnuită spre est. Este un efect optic, nu o inversare reală: pe măsură ce Pământul depășește Marte, care e mai lent, direcția noastră de privire se schimbă, un pic ca atunci când depășești o altă mașină pe autostradă. Această mișcare retrogradă aparentă durează aproximativ două-trei luni și se repetă la fiecare 26 de luni. Mecanismul este explicat în articolul despre mișcarea retrogradă. Felul în care tradiția astrologică interpretează această perioadă este tratat separat în Marte retrograd și Marte în astrologie; aceasta este o tradiție culturală, distinctă de astronomie (vezi astronomie vs astrologie). Marte poate apărea și alături de alte planete, ca într-o paradă a planetelor.

Misiuni către Marte

Marte este cea mai explorată planetă după Pământ. Primul survol reușit a fost cel al sondei Mariner 4 a NASA, în 1965. Viking 1 și Viking 2 au aterizat în 1976 și au fost primele sonde americane de aterizare cu viață lungă. Sojourner (1997) a fost primul rover pe Marte. Spirit și Opportunity (2004) au găsit urme minerale ale apei străvechi. Curiosity (2012) explorează craterul Gale, iar Perseverance (2021) lucrează în craterul Jezero, colectând eșantioane destinate să fie aduse pe Pământ în viitor. A sosit împreună cu mica elicopteră Ingenuity, primul zbor motorizat pe o altă planetă; misiunea sa s-a încheiat în 2024.

Agenția Spațială Europeană (ESA) studiază Marte cu orbiterul Mars Express din 2003 și cu ExoMars Trace Gas Orbiter din 2016, care analizează gazele în urme din atmosferă. China a reușit și ea, cu Tianwen-1 și roverul Zhurong (2021). Datele din toate aceste misiuni continuă să precizeze imaginea istoriei planetei.

Interesul pentru Marte este atât științific, cât și cultural: de la privitul cu ochiul liber până la roboții sofisticați de la suprafața sa, planeta rămâne o punte între curiozitatea străveche a omenirii față de cer și descoperirile moderne.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri