Cerul — astronomie

Jupiter: gigantul Sistemului Solar

Jupiter este a cincea planetă față de Soare și cea mai mare din Sistemul Solar, un gigant gazos format în principal din hidrogen și heliu. Este cunoscut pentru Marea Pată Roșie și pentru cei patru sateliți mari descoperiți de Galileo în 1610, pe care îi poți vedea chiar și cu un binoclu obișnuit.

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar și unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cerul nopții. Nu este o stea, ci o lume uriașă de gaze, înconjurată de zeci de sateliți. Fie că te atrage știința, fie că vrei să-l vezi chiar tu, iată esențialul.

Gigantul gazos

Jupiter este a cincea planetă față de Soare. Orbitează la aproximativ 5,2 unități astronomice (o unitate astronomică este distanța medie dintre Pământ și Soare) și parcurge o orbită completă în aproape 12 ani pământeni. Diametrul său este de circa 11 ori mai mare decât al Pământului, iar masa sa este de mai mult de două ori masa tuturor celorlalte planete la un loc.

Planeta este alcătuită în principal din hidrogen și heliu, de aceea se numește gigant gazos. Nu are o suprafață solidă ca Pământul: mai adânc, presiunea și temperatura cresc, iar gazele devin treptat tot mai dense. În ciuda dimensiunii, Jupiter se rotește foarte repede, cu o zi de puțin sub 10 ore. Această rotație rapidă întinde norii în dungi paralele, zonele mai deschise și benzile mai întunecate pe care le vezi în fotografii.

Jupiter are și inele slabe, dar sunt mult mai subțiri și mai întunecate decât cele ale lui Saturn și nu pot fi văzute cu instrumente de amator.

Marea Pată Roșie

Marea Pată Roșie este o furtună uriașă din atmosfera lui Jupiter, un anticiclon mai mare decât întregul Pământ. Astronomii o urmăresc cel puțin din secolul al XIX-lea. Observațiile făcute cu telescoapele și cu sondele spațiale arată că, în timp, s-a micșorat și a devenit mai rotundă, dar furtuna continuă.

Culoarea ei provine din compuși chimici din nori, însă compoziția exactă este încă studiată. Nuanța variază și ea: uneori un roșu-portocaliu mai intens, alteori mai pal. Cu binoclul nu o vei vedea; ai nevoie de un telescop și de aer stabil.

Sateliții galileeni

În ianuarie 1610, Galileo Galilei a îndreptat un telescop timpuriu spre Jupiter și a observat lângă planetă mici puncte de lumină care își schimbau poziția de la o noapte la alta. Descoperise cei patru sateliți mari, numiți ulterior galileeni: Io, Europa, Ganymede și Callisto. A fost un moment de referință în știință, deoarece a arătat că nu totul pe cer se învârte în jurul Pământului.

• Io este corpul cu cea mai intensă activitate vulcanică din Sistemul Solar.
• Europa se crede că ascunde sub crusta de gheață un ocean de apă lichidă, ceea ce o face unul dintre cele mai interesante locuri în căutarea condițiilor propice vieții.
• Ganymede este cel mai mare satelit din Sistemul Solar, mai mare chiar decât planeta Mercur, și singurul satelit cunoscut care are propriul câmp magnetic.
• Callisto are o suprafață de gheață veche, puternic craterizată.

În total, Jupiter are peste 90 de sateliți cunoscuți, dar majoritatea sunt corpuri mici și neregulate, captate de gravitația sa.

Jupiter prin binoclu

Jupiter este o țintă ușoară. Aproape de opoziție (când Pământul se află între Jupiter și Soare), eclipsează orice stea și strălucește cu o lumină stabilă, fără sclipiri. Opozițiile apar la aproximativ treisprezece luni.

Pentru a vedea sateliții, ai nevoie de:

1. Un binoclu cu mărire de aproximativ 7× până la 10× și lentile de 50 mm (de exemplu 10×50). Pentru ajutor la alegere, citește binoclu sau telescop.
2. Un suport stabil: sprijină coatele pe un parapet sau folosește un trepied. Orice tremur șterge punctele minuscule.
3. Un loc întunecat și puțină răbdare cât timp ochii se adaptează.

Sateliții arată ca niște puncte mici de lumină aliniate aproape pe un singur rând, de o parte și de alta a planetei, pentru că orbitele lor sunt apropiate de un singur plan. Io înconjoară Jupiter în aproximativ 1,8 zile, iar Callisto în aproximativ 16,7 zile, așa că imaginea se schimbă de la o noapte la alta. Uneori un satelit este ascuns în spatele planetei sau în fața ei și vei număra mai puțin de patru. Benzile de nori cer cel puțin un telescop mic. Poți urmări și întâlnirile lui Jupiter cu alte lumi într-o paradă a planetelor.

Misiuni spre Jupiter

Pioneer 10 a efectuat primul survol în 1973, urmat de cele două sonde Voyager în 1979. Sonda Galileo a NASA a devenit prima navă spațială care a orbitat planeta, între 1995 și 2003.

Astăzi, misiunea principală este Juno a NASA. Lansată în 2011, a ajuns la Jupiter în iulie 2016 și zboară pe o orbită lungă, polară. Datele ei îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă interiorul planetei, câmpul magnetic, norii și aurorele.

Agenția Spațială Europeană (ESA) a lansat în 2023 JUICE (Jupiter Icy Moons Explorer). Se îndreaptă spre Ganymede, Callisto și Europa și este planificată să ajungă în sistemul Jupiter în 2031. NASA a lansat în 2024 și Europa Clipper, o misiune dedicată studierii lui Europa.

Astronomie și astrologie

Tot ce am spus mai sus sunt fapte științifice. În tradiția astrologică, Jupiter are o semnificație simbolică proprie, legată de creștere și generozitate, dar aceasta este o interpretare culturală, nu o afirmație științifică. Dacă ești curios, vezi Jupiter în astrologie.

Pozițiile din Astronativa sunt exacte astronomic. Interpretarea este pentru inspirație. · Glosar · Termeni · Confidențialitate · Mulțumiri